Nevoia de a crede

Simte nevoia sa creada. In soare, in zi si in noapte, in stele. In rasarit si in apus. In oameni, in adevar si dreptate, in bunatate. In sinceritate si in iubire. Are dorinta de a iubi. De a iubi sincer, curat si neconditionat. Vrea sa dea si sa primeasca. Sa fie EA cu adevarat. Iar aici intervine Sufletul. Sufletul care estompeaza Ratiunea. Sufletul, caruia nu-i pasa decat de faptul ca EL o face sa zambeasca si sa rada cu tot trupul, dar mai ales, sa rada din interior, cu toata fiinta sa. Ratiunea devine, asadar, doar o umbra. E umbra parfumului sufletului. Chiar daca are motive mai numeroase si mai pregnante, ele nu au nicio valoare inaintea inimii. Si de cele mai multe ori se pierd. Se pierd, lasand Sufletul sa puna stapanire pe TOT ...