Justin Nozuka - If i gave you my life

Dorinta.

Si vreau sa ma iubesti. Vreau sa o simti, nu doar sa o spui.
E adevarat, o spui des, o spui zilnic, dar chiar o simti?
Si da. Poate ca nu o zic la fel de des ca tine, poate ca nu o zic deloc chiar. Dar asta nu inseamna ca nu o simt.
Si sunt curioasa. Oare cine o simte mai mult? Cel ce o zice mai des sau cel ce nu o zice deloc? Tare mi-e frica sa nu am dreptate.

Dana - Am Nimic Fara Tine

Say you want the same thing too.

Make a wish

“Make a wish and place it in your heart. Anything you want, everything you want. Do you have it? Good. Now believe it can come true. You never know where the next miracle is gonna come from, the next smile, the next wish come true. But if you believe that it’s right around the corner, and you open your heart and mind to the possibility of it, to the certainty of it, you just might get the thing you’re wishing for. The world is full of magic. You just have to believe in it. So make your wish. Do you have it? Good. Now believe in it. With all your heart.” (One Tree Hill)

Cand suntem prea puternici-cine cedeaza? Prea veseli, cine se face de ras? Cand suntem prea rai, ce s-ar alege e noi?
Gatiti-va, dansati, radeti. Nu voi putea nicicand trimite Dragostea pe fereastra. (Arthur Rimbaud)

Antologie. Poeti francezi.

"Azi ce iubesc sunt maini
Ieri a fost radacina gatului
Maine vor urma buze
si seara doar un suras
In trei zile un obraz
Deci in oricare zi din sapte
ma voi minuna ca mai traiesc
o sa-mi amintesc poate luni mersul tau
si marti sigur parul tau
Va trebui sa ascult si glasul
fantomelor
cel ce ezita cel ce convinge
ca viata nu-i atat de atroce
pe cat vroiam s-o cred adineauri
miercuri totul sa uit
Dar joi este un parfum
pe care nu-l poti uita
e parfumul curcubeului
In alte zile
Tot restul zilelor
am promis
Sa nu-mi vorbesc decat mie."  ("Cantec pentru fantome si pentru cate au disparut", Philippe Soupault)


"In parcul vechi si rece si pustiu,
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.

Li-s ochii ofiliti, au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.

In parcul vechi si rece si pustiu,
Nalucile isi fac trecutul viu.

-Iti amintesti extazul nostru vechi?
-Ce tot imi torci trecutul in urechi!

Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.

-Ah, zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...

-Ce bolti albastre, ce sperante mari!
-Speranta-i azi prin norii funerari.

Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar, prin fum..."  ("Colocviu Sentimental", Paul Verlaine)


  
"Vara canta pe stanca ei preferata cand mi te-ai ivit, vara canta departat de noi care eram liniste, potrivire, libertate trista, mare mai mult inca decat marea a carei lunga grebla albastra ni se juca la picioare.
Vara canta si inima iti inoata departe de ea. Sarutam curajul tau, iti auzeam ravasirea. Drum prin absolutul valurilor, spre inaltele creste de spuma unde se intretaie virtuti ucigase pentru mainile care ne poarta casele. Nu eram creduli. Eram inconjurati.
Anii trecura. Furtunile murira. Lumea pleca. Eram bolnav, simtind ca inima ta nu ma mai vede. Te iubeam. Si lipsa mea de chip si vidul meu de fericire. Te iubeam, schimbator in tot, credincios tie." ("Fasturi", Rene Char)


"Tu vei face din suflet ce nu exista, un om mai bun decat el."

"Dragostea mea, putin mai conteaza ca m-am nascut: tu prinzi contur unde eu dispar."

"Ce te intampina pe drumul placerii-doar multumirea mercenara a amintirii. Prezenta pe care-ai ales-o nu te scuteste de ramas bun." (Rene Char)

"Pe strazile din oraz este dragostea mea. Ce conteaza pe unde se duce in timpul divizat? Ea nu imi mai este dragostea. Oricine ii poate vorbi. Nu-si mai aduce aminte, cine de fapt o-ndragi?
Isi cauta semenul in fagaduinta privirilor. Spatiul ce-l strabate e credinta mea. Ea schiteaza speranta si discret o concediaza. Este preponderenta si nu ia parte.
Traiesc in adancul ei ca o epava fericita. Fara s-o stie, singuratatea-mi ii e tezaur. Pe marele meridian unde zborul i se inscrie, libertatea-mi o adanceste.
Pe strazile din oraz este dragostea mea. Ce conteaza pe unde se duce in timpul divizat? Ea nu imi mai este dragostea, oricine ii poate vorbi. Nu-si mai adduce aminte: cine de fapt o-ndragi si-o lumineaza din departare sa nu cada?"("Linistire", Rene Char)